scoici cu drag de soare si de cer de la andreutza mea

asa imi vine sa ma teleportez direct la mare sa stau intinsa peste nisipul carcotas de fierbinte sa simt dulceata sarii, sa respir zborul pescarusilor, sa alerg seara pe cate un mal parasit sa privesc vreun rasarit sa mananc hamzii si sa beau o bere blonda si sa ma distrez copios ca de fiecare data cand se intampla sa fac mustati de la spuma berii dintr-un pahar de plastic turtit de la caldura.

Si uite asa, imi vine sa visez, sa eliberez din mine toate straturile de beton, asfalt si materie, sa ma sui intr-un tren aglomerat si sa imi duc fiinta pe mai marea indepartata, acolo unde nimeni nu este, ci doar traieste...

andreea, multumesc pentru marea pe care mi-ai pus-o la telefon,

nu a stiut sa spuna allo, ci doar "hai mai repede la mine"!

lucid pe jumatate

Paradisul nostru artificial

Din tendinta de economicitate a limbajului si secventialitatea informationala, derulata pe monitoare-imagine dinamica , activa, incisiva, cerem ideea.

Suntem inconjurati de pixeli. Nu mai vrem a privi imaginea rafaelita a omului si formele sale boticelliene, vrem sa vedem artere, fibre musculare, angoasa atomica.

Dupa ani de saloane de opiu, making love not war, introspectii a la Virginia Woolf, Freud, Jung sau Janis Joplin, apoi urmate de introspectii automutilatoare, dupa asceza si mantuire, dupa negare si credinta fara cercetare, dupa dialog fara materie, dupa platonica ordine a lumii, dupa curaj si har si rasfat spiritual, dupa toate astea , astazi, iata-ne ajunsi la momentul in care cerem Stihia formelor. Nu mai ne multumim azi cu putin. Totul sau nimic. Jumatati de masura? Acum te-ai gasit? Nici intr-un caz! La loc comanda!

La inceput nu a fost cuvantul lui Ioan, nici verbul lui Umberto Eco, la inceput ar fi fost dupa unii cunostinta de cauza, de vreme ce Universul asta , mare si frumos a fost creat prin executie de Dumnezeu. Deci pe locuri , fi-ti gata : Start!

Cand drama nu mai e posibila, desi eu cred ca e inepuizabila, si cand deseori farsa plictiseste, devine monotona, ce mai ramane? Ei bine, bine-ati venit experimentelor!

Gata domnule s-a sfarsit cu lirismul, cu fantezia poetica,, cu retorica romantica,”absolut-valabila”. Dereglarea tuturor simturilor nu ne mai este la indemanapentru evaziunea in imaginar. Astazi cerem un drog lucid.

Paradisul nostru artificial cere limpezime de cristal, si claritate in slow-motionului realului.Cerem drogul luciditatii.

Astazi nu mai vrem mana , vrem amprenta. Nu mai vrem privirea, vrem doar milioane de smyleuri. Un sens nu ne mai ajunge. Le vrem pe toate in acelasi context. Ne propunem unii altora,, negociem unii cu altii, in piata de cuvinte si sunete,, ne vindem si ne cumparam cuvinte poliedrice, cu fonturi diferite, cu times new roman, sau courier new, style 1, style 2,, cu subsensuri ca subfoldere care sa opereze cu o arta autentica:text si imaginatie, conform individualitatii, personalitatii, farmecului. Trecem mai departe. Azi propunem ca si ieri un imaginar simbolistic, ok, dar azi avem ceva in plus un imaginar simbolistic al semnului, mic, singular, particular-cuvantul.

Esti lucid pe jumatate si pe jumatate halucinatoriu-absent. De drog toti avem nevoie. Luciditatea nu este rationalitate, ci ochi deschisi. Iar ceva trebuie sa ii deschida.

Cu un ochi privesti in tine, spre tine....

Cu un ochi in afara ta, spre ceilalti.

Motorul de azi?

Motorul imaginatiei, nepoluant, ecologic cu care putem sa batem toate strazile si sa zburam , sa alergam in fuga sa ajungem la luna.

Keeping an eye on the engine vs. Keeping an eye on the road.

A da, cum sa uit una ca aceasta:

Nu stiati ca puteti incetini realitatea? Da, da, da , realitatea insasi poate fi incetinita.

Bergson spunea: „Alege alt timp al naturii fata de care sa actionezi, bulverseaza pragmaticul, fa-l propria pastisa, apoi gandeste.

Pledoarie pentru chat.

Poti sa incetinesti realitatea.

O mecanica noua.Chatul este o mecanica noua.Lentoarea autentica, noul timp al ragazului. Sa comparam literattura cu chat-ul, stiu unii vor arunca in mine.

In primul rand, literatura nu poate fi vie, pentru ca e mereu arhitectura mintii cuiva si e mereu irational subiectiva, mereu formatata contextual.

Lumea e reproducerea propriei tale realitati, simtite si percepute de tine..

Intre viteza realului/realitatii si incetinirea analitica a literaturii exista hibridul chatului. Nu orice text e literatura, dar ar putea fi , ar putea deveni. Sa nu uitam cum s-au creat piese de teatru din bloguri. Doi oameni, el si ea, ea si ea, el si el, angajiati in chat , as spune mai degraba incatusati in chat, cu intentiile cele mai autentice/sincere/serioase(„rog seriozitate”...de la rubrica : matrimoniale..) de a comunica/de a se deschide unul celuilalt, vor fi constransi sa o faca prin text., iar textul vorbeste cel mai elocvent prin strategiile invatate din literatura. Realul devine literatura vie, pentru ca e incetinit pana la viteza textului.

Chatul nu e dialog de cafenea si transpus in text.

O scrisoare e, printre altele si dialog si naratiune si descriere.De asta e gen literar , ca si chatul.:)

Atunci cand totul e text, aproape nimic nu se pierde. Ritmul replicilor este semnificant si el.

Reprezentarea grafica a tacerii. Avem nevoie de asta?

Incropim conventii, vezi smiley-uri.

Un smiley nu reprezinta zambetul real al celui care vorbeste. E o conventie. El este inovator si subtil. E un nonsens menit sa coloreze o atitudine, o bucata de text. Textul din chat poate fi ironic, fara smiley-uri, smiley dragul de el e o scurtatura conventionala spre o atitudine, trimite la o stare de spirit, capabil sa nuanteze o fraza, imbogatindu-i semnificatia. Smiley nu este nici reducerea aberanta a limbajului corporalla un cerculet galben, desenat prin doua semne de punctuatie, nici o metoda lenesa de a evita cuvintele, purtatorii de drept ai atitudinii.

Cat din cititoare e proiectia lui, cat e persoana reala, de dincolo de ecran?

Avem joc si geometrie. Daca nu ar fi literatura ar fie teorie. Cei doi sunt stundenti la litere.

Recomandam citirea cu voce tare a unui text de mess, pentru validarea aluziilor fonetice.

Ton profetic.... Noua era tehnologica. Avem de- a face cu renovarea limbajului.

Om versus masina..sau ..reinventaea marketingului....” putting soul in machine”.

Tendinta de economicitate a limbajului.

Ce vedem?

Semne asezate intuitional. Semnele matematice redau un stil rapid, icisiv, psihotico-lucid..Mediul claustrat si claustrabil al medierii se numeste Internet. Acum citim cu degetele.. Senzatii, reactii mai mult sau mai putin constiente, surprinse in perpetua miscare si ca miscare in sine. Cuvintele se extind dincolo de ele insele, generand sute de posibile moduri de citire si interpretare. Cuvintele se transforma in functii, pentru a deveni impulsuri nervoase care implinesc, satisfac scopul esteticii. Feromonii devin variable. Sa nu uitam totusi ca pe chat , oamenii vorbesc singuri. „Ne place sa ne balacim in text.”

Oare chiar nu exista o forma autentica de atingere intre doua miezuri decat prin coaja fiecaruia?

Textul e coaja, verbalizarile la fel. Te simti confortabil ,atins de aripa protectiva, materna ,a virtualului, atata timp cat esti stapan pe optiunea „invisible to everyone”, nu-i asa?

Pe chat , oamenii vorbesc intotdeauna deodata si unidirectional.

Flash’being to flash’being.

Chat: spatiu izolat de mimica, gesturi si scapari, o formula de trecere, un smiley, un „btw”. Ce anume o face sa functioneze? Vointa.. Pe chat , oamenii vorbesc singuri, pentru ca nu vorbesc. Mediul e securizant., exclude ciocnirile si atingerile si fiecare entitate ia ce vrea si ce intelege din schimb. E sincer pentru ca e privat de priviri, reactii imediate, potenteaza amagirea de sine sau a celuilalt. Minciuna, ambiguitate, inselare de sine, sinceritate, instinct de conservare, ritmicitate, impuls autodistructiv. A construi

In felul acesta in doi.Oamenii vorbesc singuri pentru ca fac schimburi de identitati, pentru a se reconfigura conform viitoarei replici sau reactii a interlocutorului virtual.

Mess-ul, chat-ul e periculos pentru ca scurtcircuiteaza relatia normala intre oameni. Esti deschis pentru ca esti in siguranta, izolat in spatiul tau, in singuratatea ta. In camera ta. E scary. Si ne cunoastem asa, apoi cand ne intalnim ne miram de stranietatea prezentei acelor schelete de care uitasem. De felul in care suna, surd, metalic, patetic. Dar e firesc.E stangaci si stupid. Dar e perceput cu mult mai multa intensitate decat ceea ce reuseste sa ajunga direct, acolo, prin scurtaturi.

karakiri

1. Pensule pastrate in canute de cafea.

2. Sapte ani in Tibet.

3. sofranul coloreaza in galben apa- sfintita la budisti. scarile bibliotecii judetene pline de mantre si povesti. micul budha e postat pe ecran dupa tonomatul de cafea.

4 o caracatita cusuta la masina, umpluta cu puf si proiectata sa te vindece de singuratate cu o singura imbratisare. o cheama karakiri.

5 un prieten a rasarit ca soarele.

6 a venit vara...

7 pe fb marea sta la colt si cere atentie.. statusul mirelei "pierdut inspiratie, gasit mare"

8 am devenit un om taciturn.

9 alerg cu elena. ea a fost in america latina.

10 caracatita imbratiseaza.

11 picturile anei ularu....

12 catelul din fata blocului meu imi da binete in fiecare dimineata. seara maraie.

13 pierdut telefon pe banca. sub un tei salbatic. langa furnicuta.

14 white tea.

15 aman.

16 la multi ani iuli.

17 dor de iris angel.

18 nunta andrei. adoptie ring de dans. ars 4789 de calorii in 6 ore.

19.... furtuni si nor copil.

20 replica lui gaga de azi "sunt un copil al diverstitatii" ...aplauze aplauze.

aplauze......

21 copacul meu cu radacini in cer....

unde e fiinta ta?

Vreau să-ți vorbesc (ci tu fi acuma cu luare aminte)/Câte drumuri se pot gândi spre-a afla adevărul:/Unul, că este Ființa și nici va putea să nu fie;/Ăsta e drumul crezării (și lui îi urmeaz-adevărul);/Celălalt - că nu e Ființa, că trebuie nici să nu fie./Calea aceasta (ți-o spun) cercetată nu poate să fie,/Căci Neființa nu poți s-o cunoști (să încerci e zadarnic)/Nici să vorbești despre ea.
ps. tacanitul meu de taste trece printr-un ac de paie...